ISTORIC
Dagîța este o comună în județul Iași, Moldova, România, formată din satele Bălușești, Boatca, Buzdug, Dagâța (reședința), Mănăstirea, Piscu Rusului, Poienile, Tarnița și Zece Prăjini
Teritoriul aparține sectorului vestic al Podișului Central Moldovenesc, cu o structură geologică formată din depozitele smarțianului mediu în facies de argile, marne, gresii și intercalații de nisipuri, exploatate local în cariere. El se află în extremitatea sud-vestică a județului, la limita cu județele Neamț și Vaslui, în zona de unde izvorăște râul Gârboveț (un afluent al Bârladului). Este străbătut de drumul județean DJ 280, care îl leagă spre nord în județul Neamț de Stănița și Bâra, și spre sud în județul Vaslui de Băcești (unde se termină în DN15D). La Dagâța, din acest drum se ramifică drumul județean DJ 246, care îl leagă spre est de Tansa și Țibănești. Prin comună trece și calea ferată Roman-Buhăiești, pe care este deservită de stația Dagâța și de halta de călători Piscu Rusului.
Comuna Dagâța se întinde pe o suprafață de 34 km² având ca vecini:
- la nord teritoriul comunei Stănița, Neamț;
- la sud teritoriul comunei Băcești, Vaslui;
- la est teritoriul comunei Tansa, Iași;
- la vest teritoriul comunei Poienari, Neamț
Urmare a reorganizării administrative după apariția Legii comunale din 31 martie 1864, comuna Dagâța făcea parte din plasa Siretul de Sus a județului Roman și era formată din satele Dagâța (reședința), Rusanu și Botca. La începutul secolului al XX-lea, comuna este menționată cu numele Dagîța făcea parte din aceeași plasă și era formată din satele Dagîța (reședința), Bălușeștii Mici, Boatca, Ciurea, Crucea-Roșie, Holm, Mănăstirea, Piscu-Rusului și Vovriești, având în total 2216 locuitori ce trăiau în 555 de case. În comună existau cinci biserici.
Anuarul Socec din 1925 o consemnează în aceeași plasă, având 2618 locuitori în satele Bălușești-Mici, Boatca, Ciurea, Crucea-Roșie, Dagâța, Lingurari, Mănăstirea, Ursari, Piscu Rusului, Vovriești și Zece Prăjini. Până în 1931, satele Lingurari și Ursari au fost comasate într-un unic sat, Lingurari-Ursari.Prin Decretul Regal nr. 2465 din 25 septembrie 1925 satul Boatca apare sub numele Botea, satul Crucea-Roșie iese din compunerea comunei și intră satul Lingurari-Ursari, satul Holm intră în componența comunei Poienari iar Piscu-Rusului trece la comuna Stănița.
În 1950, comuna a fost transferată raionului Negrești din regiunea Iași, iar în 1964 satul Lingurari-Ursari și-a schimbat denumirea în Poienile. În 1968, comuna a fost transferată la județul Iași, în alcătuirea actuală, după ce satul Vovriești a trecut la comuna Băcești din județul Vaslui.